Istoric
Scurt istoric al protecţiei civile din România:
Deşi poporul român are o istorie milenară, dovezile scrise privind urmările războaielor sau ale catastrofelor naturale asupra comunităţilor sunt extrem de sărace.
Instinctul de conservare şi apărare în acelaşi timp a fiinţei umane în situaţiile de pericol, îşi găseşte oficializarea scrisă, pentru prima dată în istoria poporului român, în scrisoarea domnitorului Neagoe Basarab (1512-1521) către fiul său Teodosie, în care îl sfătuieşte pe el şi pe urmaşi, ca în caz de război, populaţia civilă (bătrâni, copii, femei) să fie dusă (protejată prin evacuare în zone inaccesibile cotropitorilor), înapoia zonelor unde urmează să aibă loc luptele cu vrăşmaşi cotropitori. Acest înscris ce străbate întreg Ev Mediu, istoria modernă şi contemporană a poporului român, se numeşte astăzi protecţia populaţiei civile şi valorilor material-spirituale.
Primul război mondial a adus o serie de elemente noi care au influenţat modul de organizare a protecţiei populaţiei şi a bunurilor materiale, datorită folosirii avionului ca mijloc de luptă, dar şi întrebuinţărilor în mod organizat a substanţelor toxice de luptă.
În România, conceptul de protecţie civilă a evoluat de la ,,apărare pasivă” în anul 1933, la ,,apărare locală antiaeriană” în anul 1952, apoi ,,apărare civilă” în 1978 şi ,,protecţie civilă” în 1996.
Afilierea la diferite organisme ale O.N.U, U.E şi N.A.T.O. pe linia Protecţiei Civile a impus la alinierea la noile acte normative cu aplicabilitate pe plan internaţional, avându-se în atenţie cu prioritate prevenirea şi soluţionarea urgenţelor, întărirea structurilor de pregătire şi răspuns pentru asemenea situaţii.
Prin conceptul de ,, protecţie civilă”, termen modern european ce apare o dată cu legea 106/1996-legea protecţiei civile, se înţelege îndeplinirea tuturor sarcinilor umanitare destinate să protejeze populaţia civilă împotriva pericolelor, ostilităţilor sau a catastrofelor şi să o ajute să depăşească efectele lor imediate, asigurând condiţiile necesare supravieţuirii acesteia.
O dată cu apariţia Legii 418/2004 , protecţia civilă din România este componentă a Sistemului de Management al Situaţiilor de Urgenţă din decembrie 2004, structură a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, instituţie aflată în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Este bine de reţinut:
* Regulamentul Apărării Pasive Contra Atacurilor Aeriene, aprobat prin înaltul Decret Regal nr. 468 din 28 februarie 1933 este considerat actul de naştere al Protecţiei civile din România.
* 28 februarie este Ziua Protecţiei Civile din România şi se aniversează în fiecare an la această dată.